- biogen
- BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din ţesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariţia vieţii pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrăşământ agricol obţinut din culturi de bacterii bogate în azot. [pr.: bi-o-] – Din fr. biogène.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98biogén adj. m. (sil. bi-o-), pl. biogéni; f. sg. biogénă, pl. biogéneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBIOGÉN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naştere din vieţuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obţinut din culturi de bacterii, care îmbogăţesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viaţă, gennan – a naşte].Trimis de LauraGellner, 10.03.2006. Sursa: DNBIOGÉN, -Ă I. adj. 1. esenţial pentru menţinerea vieţii. 2. produs prin acţiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care îmbogăţeşte solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.