tehnocraţie

TEHNOCRAŢÍE s.f. 1. Orientare sociologică potrivit căreia, în societatea contemporană, rolul de conducere ar reveni specialiştilor din domeniul tehnicii. 2. Sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti din domeniul tehnic. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TEHNOCRAŢÍE s. tehnocratism.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



tehnocraţíe s. f. (sil. -cra-), art. tehnocraţía, g.-d. tehnocraţíi, art. tehnocraţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEHNOCRAŢÍE f. Orientare social-econo-mică, conform căreia societatea poate fi dirijată în exclusivitate pe baza principiilor raţionalismului ştiinţifico-tehnic, ai căror purtători sunt inginerii şi oamenii de ştiinţă. [G.-D. tehnocraţiei; Sil. -no-cra-] /<fr. technocratie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEHNOCRAŢÍE s.f. 1. Orientare în politologia şi sociologia burgheză contemporană care postulează cadrul unor structuri în care puterea să aparţină nu factorilor politici (parlament, guvern), ci oamenilor de ştiinţă, tehnicienilor şi organizatorilor; tehnocratism. 2. Intelectualitatea tehnocratică. [gen. -iei. / < fr. technocratie, cf. gr. techne – artă, kratos – putere].

Trimis de LauraGellner, 01.06.2007. Sursa: DN



TEHNOCRAŢÍE s. f. 1. sistem de guvernare în care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialişti în domeniul tehnic. 2. intelectualitatea tehnocratică. (< fr. technocratie, engl. technocracy)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN