- tecărău
- TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.Trimis de siveco, 21.11.2008. Sursa: Sinonimetecărắu s.n. şi s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic şi bondoc.Trimis de blaurb, 21.11.2008. Sursa: DARtecărắu (-ắi), s.m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băţ cu diferite întrebuinţări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.