techneţiu

TECHNÉŢIU s.n. Element chimic radioactiv, obţinut prin reacţii nucleare. [pr.: teh-] – Din fr. technétium.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



techneţíu s. n. [ch pron. h; -ţiu pron. -ţiu], simb. Tc

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TECHNÉŢIU n. Element radioactiv, obţinut iniţial pe cale artificială, iar mai târziu din deşeurile industriei atomice. [Sil. tech-ne-ţiu] /<fr. technétium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TECHNÉŢIU s.n. v. tehneţiu.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TECHNÉŢIU s. n. elemente radioactiv sintetic, cu densitate mare, greu fuzibil, asemănător cu reniul. (< fr. technétium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN