tautofonie

TAUTOFONÍE, tautofonii, s.f. Repetiţie supărătoare a aceloraşi sunete sau articulaţii. [pr.: ta-u-] – Din fr. tautophonie.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



tautofoníe s. f. (sil. ta-u-), art. tautofonía, g.-d. art. tautofoníei; pl. tautofoníi, art. tautofoníile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TAUTOFONÍ//E tautofoniei f. lingv. Repetare supărătoare a aceloraşi sunete sau silabe. /<fr. tautophonie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TAUTOFONÍE s.f. (lingv.) Repetiţie supărătoare a aceloraşi sunete sau articulaţii. [gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – acelaşi, phone – sunet].

Trimis de LauraGellner, 31.05.2007. Sursa: DN



TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiţie excesivă a aceluiaşi sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN