- tau
- tau (literă grecească) s. m., pl. tau; τ, ΤTrimis de gall, 11.03.2008. Sursa: DOOM 2tắu (ta, pl. tắi, tále), adj. pos. – Indică posesia la pers. II sing. – Mr. tău, tăi, -tu, megl. tǫu, ta. lat. tŭum, probabil disimulat în *toum (Candrea, Éléments, 26; Puşcariu 1719; REW 9020), ca sŭum ‹ soum, sau în *teum (Graur, rom., LV, 473; Rosetti, I, 60), ca meum; cf. vegl. to, it. tuo, prov. to, fr. ton, cat., port. teu, sp. tu. S-a redus la -tu în poziţia enclitică: fiu-tău › fiu-tu; tale se pronunţă şi tele în Munt., prin analogie cu mele. gen. f. sună tale › tele, ca pl. şi -tii, cînd este enclitic.Trimis de blaurb, 27.02.2009. Sursa: DERtắu (-uri), s.n. – Lac, iezer, baltă, mocirlă. mag. tó (Cihac, II, 532; Gáldi, Dict., 162), cf. heleşteu, În Mold. şi Trans. – Der. tăuit, adj. (băltos); toaie, s.f. (Olt., Trans., mocirlă).Trimis de blaurb, 28.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.