tartor

TÁRTOR, tartori, s.m. Căpetenia dracilor; drac. ♦ fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ fig. Om fără scrupule, care îşi impune voinţa, care terorizează. – v. tartar.

Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM



TÁRTOR, tartori, s.m. Căpetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ fig. Conducătorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ fig. Om fără scrupule, care îşi impune voinţa, care terorizează, care comite fapte reprobabile. – cf. t a r t a r².

Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



TÁRTOR s. 1. v. satana. 2. v. drac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tártor s. m., pl. tártori

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÁRTOR tartori m. 1) rel. Căpetenie a dracilor. 2) fig. Conducător despotic al unei găşti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgând la teroare. /Din tartar

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tártor (-ri), s.m. – 1. Şeful demonilor şi al duhurilor rele în general. – 2. Demon. – 3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – var. înv. şi Mold. tartar. gr. τάρταρος (Murnu 55), parţial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui să se pornească de la *tartăr, căci tartar reprezintă pronunţia mold.). – Der. tartoriţă, s.f. (diavoliţă; autoarea unei fapte rele). Tartacot, s.m. (spiriduş pitic şi rău în basme) poate fi şi el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, cf. tatarcă "tătăroaică". bg. tartor, pe care Conev 107 îl dă drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.

Trimis de blaurb, 26.02.2009. Sursa: DER