tartaj

TARTÁJ, tartaje, s.n. 1. (reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărţi; scoarţă. 2. (înv.) Carte scrisă de mână, care se folosea ca abecedar. – ngr. tetradion.

Trimis de pan111, 17.05.2004. Sursa: DLRM



TARTÁJ, tartaje, s.n. 1. (reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărţi; scoarţă. 2. (înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [var.: trătáj s.n.] – cf. ngr. t e t r á d h i o n .

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TARTÁJ s. v. broşură, caiet, catastif, cărticică, condică, copertă, învelitoare, registru, scoarţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tartáj s. n., pl. tartáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TARTÁJ tartaje n. pop. Copertă de carte; scoarţă. /<ngr. tetrádion, sl. tatratu, tatradu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tartáj (-je), s.n. – Caiet, foaie de tipăritură. – var. înv. trătăzi, trătaji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supravieţuieşte în Mold. cu sensul special de "copertă, scoarţă". După Bick-Graur, 26, din sl. totrasŭ.

Trimis de blaurb, 26.02.2009. Sursa: DER