- targă
- TÁRGĂ, tărgi, s.f. 1. Pat portativ cu care se transportă răniţi şi bolnavi; mică platformă portativă de scânduri, de nuiele etc., care serveşte la căratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (În expr.) A trage targa pe uscat = a fi strâmtorat băneşte, a o scoate greu la capăt; a trage mâţa de coadă. – cf. bg. t a r g a.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TÁRGĂ s. 1. v. brancardă. 2. (Mold. şi Bucov.) pataşcă, (Transilv.) părângă, şireglă. (targă pentru transportat materiale.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÁRGĂ s. v. codârlă, coş, fund, năsălie, paner, tamar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetárgă s. f., g.-d. art. tărgii; pl. tărgiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÁRG//Ă tărgi f. 1) Pat portativ constând dintr-o pânză tare, bine întinsă şi fixată pe două bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor şi al răniţilor; brancardă. 2) Mică platformă portativă de nuiele, folosită pentru căratul greutăţilor la o distanţă mică. ♢ A trage targăa pe uscat a fi în criză pecuniară; a avea greutăţi de ordin material. [G.-D. tărgii] /<germ. TrageTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtárgă (tắrgi), s.f. – Pat, brancardă, năsălie. Origine incertă. Se consideră în general drept der. din germ. Trage, prin intermediul pol. tragi "tomberon", slov. traglje "targă", mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar această ipoteză prezintă dificultăţi fonetice. Este posibil it. targa "scut mare", fiind scutul singur sau susţinut de două lemne sau lănci, forma cea mai simplă a tărgii vechi. Der. din gr. *τάργη în loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este şi mai dificilă.Trimis de blaurb, 25.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.