- taoism
- TAOÍSM s.n. Curent în filozofia chineză veche bazat pe acţiunea de tao "drum, cale", înţeleasă ca ordine universală, proprie fenomenelor naturii, vieţii sociale şi gândirii omeneşti; religie chineză care a existat până în sec. XVII şi care a avut la bază această concepţie. [pr.: ta-o-ism. – var.: daoísm s.n.] – Din fr. taoïsme.Trimis de laura_tache, 11.02.2009. Sursa: DEX '98taoísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAOÍSM s.n. Direcţie principală a filozofiei antice chineze, inaugurată de Lao-dzî, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist şi altul idealist, după interpretarea dată noţiunii de "tao". ♦ Religie chineză constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor, al ideilor lui Lao-dzî şi de diverse credinţe. [pron. tao-ism, var. daoism s.n. / cf. fr. taoïsme < chin. tao – cale].Trimis de LauraGellner, 29.04.2006. Sursa: DNTAOÍSM s. n. direcţie principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist şi altul idealist, după interpretarea dată noţiunii de "tao". ♢ religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii şi ale strămoşilor, al ideilor lui Lao-dzî şi al diverselor credinţe. (< fr. taoïsme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.