- tangent
- TANGÉNT, -Ă, tangenţi, -te, adj., s.f. 1. adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conţine tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafeţe, care atinge suprafaţa într-un singur punct. 2. s.f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ♢ loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangenţial. ♢ expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situaţie dificilă. 3. s.f. Funcţie trigonometrică egală cu câtul dintre funcţia sinus şi funcţia cosinus. – Din fr. tangent.Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tangént adj. m., pl. tangénţi; f. sg. tangéntă, pl. tangénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTANGÉN//T tangenttă (tangentţi, tangentte) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge într-un singur punct o lunie curbă sau un plan fără a le intersecta. /<fr. tangent, germ. TangenteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTANGÉNT, -Ă adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafaţă sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [cf. fr. tangent, lat. tangens].Trimis de LauraGellner, 30.05.2007. Sursa: DNTANGÉNT, -Ă I. adj. (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafaţă sau o altă figură geometrică, fără a o tăia. II. s. f. 1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. 2. funcţie trigonometrică, câtul dintre sinus şi cosinus. o (fig.) în (sau prin) tangent = tangenţial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.