- tamje
- támje (-e), s.f. – Problemă, afacere. sb. tamaža "glumă" (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămăşag, s.n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămăşag; tămăşalnic, adj. (Mold., glumeţ, şăgalnic).Trimis de blaurb, 21.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.