- talon
- TALÓN, taloane, s.n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanţier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detaşabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o ţesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărţi. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroşate şi întărite ale anvelopei unei roţi. – Din fr. talon.Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98TALÓN s. matcă, (rar) tulpină. (talonul unui chitan-ţier.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTALÓN s. v. partidă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetalón s. n., pl. taloáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAL//ÓN talonoáne n. 1) Parte a unui document care rămâne după detaşarea părţii de bază înmânate solicitantului. 2) Foaie de control pentru obţinerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte întărită a unui ciorap, care acoperă călcâiul. 4) Parte de la capătul de jos al arcuşului. 5) tehn. Margine tare şi îngroşată a unei anvelope care se introduce în janta roţii. /<fr. talonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTALÓN s.n. 1. Porţiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărţi. 3. Marginea tare şi îngroşată a unei anvelope, care se introduce în janta roţii. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanţier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părţile detaşabile. 5. (arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (muz.) Partea de la capătul de jos al arcuşului. [< fr. talon].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTALÓN s. n. 1. partidă la unele jocuri de cărţi. 2. porţiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. 3. marginea tare şi îngroşată a unei anvelope, care se introduce în janta roţii. 4. parte care rămâne la cotorul unui chitanţier, bonier etc. după ce s-au rupt părţile detaşabile. ♢ document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existenţa biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează. 6. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuş. (< fr. talon)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.