tahân

TAHẤN, tahânuri, s.n. Făină din seminţe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ♢ Făină din seminţe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.

Trimis de Anonim, 22.06.2004. Sursa: DEX '98



tahân s. n., (sorturi, mâncăruri) pl. tahânuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TAHÂN tahânuri n. Făină obţinută prin măcinarea seminţelor uleioase prăjite (de nuci, floarea-soarelui, arahide, migdale, susan etc.), folosită pentru a prepara halvaua. /<turc. tahin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TAHÂN s.n. Preparat specific ţărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obţinută exclusiv prin zdrobirea seminţelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăţi de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei şi îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.

Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE



tahîn (-nuri), s.n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. tc. tahin, din arab. tahin (Şeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.

Trimis de blaurb, 02.03.2009. Sursa: DER