- tahimetru
- TAHIMÉTRU, tahimetre, s.n. 1. Instrument topografic alcătuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optică a distanţei până la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire aşezate în acest punct. 2. Aparat folosit pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. – Din fr. tachymètre.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TAHIMÉTRU s. v. stadimetru.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetahimétru (topogr.) v. taheométruTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictahimétru/taheométru (tehn.) s. n. (sil. -tru), art. tahimétrul/taheométrul, pl. tahimétre/taheométreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAHIMÉTR//U tahimetrue n. 1) Instrument geodezic pentru determinarea pe cale optică a distanţelor şi diferenţelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru măsurarea vitezei unui curs de apă. [Sil. -me-tru; var. taheometru] /<fr. tachymetreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanţei până la punctul vizat prin citire pe o miră aşezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenţei mişcărilor unui organ, turaţiei motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre].Trimis de LauraGellner, 30.05.2007. Sursa: DNTAHIMÉTRU1 s. n. elem. taheometru. ()Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.