- tafta
- TAFTÁ, taftale, s.f. Ţesătură de mătase lucioasă şi netedă, care produce, în mişcare, un foşnet caracteristic. [var.: (înv.) táftă s.f.] – Din tc. tafta. cf. fr. t a f - f e t a s .Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX '98taftá s. f., art. taftáua, g.-d. art. taftálei; pl. taftáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTAFTÁ taftale n. 1) Ţesătură de mătase lucioasă care foşneşte, folosită la confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [art. taftaua; G.-D. taftalei] /<turc. tafta, pol. tafta, germ. TaftTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtaftá (-ále), s.f. – Ţesătură lucioasă de mătase. – var. mr. tafta. tc. (per.) tafta (Şeineanu, II, 341; REW 8525), cf. ngr. ταφτᾶς, it. taffetà, fr. taffetas, sp. tafetán, bg., pol., rus. tafta. sec. XVI.Trimis de blaurb, 17.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.