- tabel
- TABÉL, tabele, s.n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre şi date, introduse în rubrici cu specificaţii amănunţite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (mat.; tehn.) Serie de valori numerice obţinute prin calcul, prin observaţii sau experienţe, aranjate într-o anumită ordine, în şiruri şi coloane, pentru uşurarea unor calcule sau pentru obţinerea unei clasificări. 2. (înv.) Tablou (I 1); planşă; fig. privelişte. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TABÉL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un tabel.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un tabel al locatarilor.) 3. tablă. (tabel înmulţirii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTABÉL s. v. cadru, peisaj, planşă, privelişte, scenă, tablou, vedere.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetabél s. n., pl. tabéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTABÉL tabele n. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informaţii, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a uşura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilu-straţie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. TabelleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTABÉL s.n. Foaie liniată şi împărţită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].Trimis de LauraGellner, 22.06.2007. Sursa: DNTABÉL s. n. foaie împărţită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.