- taban
- TABÁN1 s.n. (înv.) Oţel de calitate superioară, întrebuinţat la fabricarea săbiilor. – Din tc. taban.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TABÁN2, tabanuri, s.n. 1. Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2. (reg.) Scândură subţire şi lungă, întrebuinţată la scheletul acoperişului. 3. Talpă a plugului; plaz. – Din tc. taban.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TABÁN s. v. branţ, călcâi, leaţ, plaz, prispă, şipcă, talpă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetabán (oţel) s. n., pl. tabánuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictabán (branţ, scândură, talpa plugului) s. n., pl. tabáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTABÁN1 n. înv. Oţel de calitate superioară întrebuinţat la fabricarea armelor albe (săbii, paloşe); oţel de Damasc. /<turc. tabanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTABÁN2 tabane n. 1) Căptuşeală a tălpii la încălţăminte; branţ. 2) Scândură lungă şi subţire, având diferite întrebuinţări. 3) Suport la plug care înlesneşte alunecarea acestuia pe brazdă; talpa plugului. /<turc. tabanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtabán (-ne), s.n. – 1. Branţ. – 2. Talpă, suport. – 3. Funie, împletitură. – 4. Talpă a plugului. tc. taban "talpă" (Tiktin).Trimis de blaurb, 15.02.2009. Sursa: DERtabán s.m. – Oţel fin de Damasc. tc. taban (Şeineanu, II, 339), cf. sb. taban. sec. XIX, înv.Trimis de blaurb, 15.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.