săvîrşi

săvîrşi: săvîrşí (-şésc, -ít), vb. – 1. A împlini, a termina. – 2. A executa, a duce la bun sfîrşit. – 3. (refl.) A deceda, a muri. – sl. suvrušiti (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Tiktin; Puşcariu, Dacor., VIII, 349). – Der. săvîrşenie (var. săvîrşie), s.f. (sfîrşit, terminare); săvîrşitură, s.f. (capăt, termen); desăvîrşi, vb. (a termina, a finisa; a perfecţiona, a îmbunătăţi), din sl. dostoinu › destoinic (după Tiktin şi Candrea, din supinul de săvîrşit); desăvîrşit, adj. (perfect, exact; adv., perfect).

Trimis de blaurb, 12.11.2008. Sursa: DER

Игры ⚽ Нужна курсовая?

bazaconie — BAZACÓNIE, bazaconii, s.f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (fam.) Năzbâtie, poznă, ştrengărie. – Din sl. bezŭ zakonije. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAZACÓNIE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie … Dicționar Român
comite — COMÍTE1, comít, vb. III. tranz. A face, a înfăptui, a săvârşi (o faptă rea). – Din lat. committere. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÓMITE2, comiţi, s.m. (înv.) Conducător administrativ al unui comitat. – Din lat. comes, itis … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… … Dicționar Român
sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias