binormală

binormálă s. f., g.-d. art. binormálei; pl. binormále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BINORMÁLĂ s.f. (mat.) Dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe şi este perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. [< fr. binormale].

Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN



BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN