- sărătură
- SĂRĂTÚRĂ, sărături, s.f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conţinută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. păşune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂRĂTÚRĂ s. 1. (pop. şi fam.) slatină. (Ce e cu sărătură asta de mâncare?) 2. (înv. şi reg.) slatină. (Tere-nuri fertile şi sărăturăi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSĂRĂTÚRĂ s. v. saramură, sărare, sărat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesărătúră s. f., g.-d. art. sărătúrii; (terenuri, alimente) pl. sărătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂRĂTÚR//Ă sărăturăi f. 1) Produs alimentar (peşte, carne, brânză, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. Mâncare în care s-a pus prea multă sare. /a săra + suf. sărăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.