- sărăcuţ
- SĂRĂCÚŢ, -Ă, sărăcuţi, -e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ♢ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuţ. – Sărac + suf. -uţ.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂRĂCÚŢ adj., s. (rar) sărăcel, (pop.) sărmănel, sărmănuţ, (reg.) sărmăncuţ. (Un om cam sărăcuţ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesărăcúţ adj. m., pl. sărăcúţi; f. sg. sărăcúţă, pl. sărăcúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂRĂCÚŢ1 adv. Extrem de simplu; cam sărac; modest. Îmbrăcat sărăcuţ. /sărac + suf. sărăcuţuţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSĂRĂCUŢ2 sărăcuţă (sărăcuţi, sărăcuţe) şi substantival (diminutiv de la sărac): sărăcuţul de mine bietul de mine! vai de mine! sărăcuţul de el! se spune despre o persoană în semn de compatimire. /sărac + suf. sărăcuţuţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.