sărmănuţ

sărmănuţ: SĂRMĂNÚŢ, -Ă, sărmănuţi, -e,adj. (pop.) Sărmănel. – Sărman + suf. -uţ.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂRMĂNÚŢ adj., s. v. sărăcuţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

sărmănúţ adj. m., pl. sărmănúţi; f. sg. sărmănúţă, pl. sărmănúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

sărmănúţ, sărmănúţă, sărmănúţi, sărmănúţe, adj. (pop.) 1. sărmănel, orfan. 2. biet, nefericit, nenorocit.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

sărmănel — SĂRMĂNÉL, ÍCĂ, sărmănei, ele, adj. (pop.; adesea substantivat) Diminutiv al lui sărman; sărmănuţ. – Sărman + suf. el. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRMĂNÉL adj., s. v. sărăcuţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sărăcuţ — SĂRĂCÚŢ, Ă, sărăcuţi, e, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui sărac. ♢ (Adverbial) Îmbrăcat cam sărăcuţ. – Sărac + suf. uţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRĂCÚŢ adj., s. (rar) sărăcel, (pop.) sărmănel, sărmănuţ, (reg … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias