sărăci

SĂRĂCÍ, sărăcésc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă avutul. 2. tranz. şi intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. intranz. şi tranz. A (se) împuţina. 5. tranz. (reg.) A compătimi. – Din sărac.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A sărăci ≠ a (se) îmbogăţi

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. şi reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mişeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A sărăci de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sărăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sărăcésc, imperf. sg. sărăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sărăceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SĂRĂC//Í sărăciésc 1. intranz. 1) A deveni sărac; a-şi pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuţina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SĂRĂCÍ/E sărăcii f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ♢ sărăci lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-şi vedea de sărăci a-şi vedea de lucrul său (şi a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) sărăcia omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuţia. 2) Cantitate neînsemnată şi insuficientă de ceva. sărăci de idei. 3) peior. Lucru sau fiinţă lipsită de valoare, de importanţă. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. sărăciie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX