sănduc

săndúc (-curi), s.n. – Cufăr, ladă. – var. sandîc, sînduc, sunduc. tc. sanduk (Şeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s.f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de v. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.

Trimis de blaurb, 06.11.2008. Sursa: DER