sămăluitor

sămăluitor
sămăluitór, sămăluitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) capabil, destoinic. 2. (adj., s.m.) (persoană) care calculează, socoteşte, apreciază, estimează, sămăluieşte. 3. (adj., s.m.) (fiinţă) care chibzuieşte, judecă, sămăluieşte.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”