bimembru

bimémbru s. m., pl. bimémbri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ♢ Propoziţie bimembră = Propoziţie în care există ambele părţi de propoziţie principale (subiectul şi predicatul). [cf. it. bimembre].

Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN



BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. o propoziţie bimembruă = propoziţie în care există şi subiectul şi predicatul. (< it. bimembre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN