sâneca

sînecá (-c, -át), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre "a-şi face cruce" (Puşcariu, Conv. lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati "a înclina" (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste şovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.

Trimis de blaurb, 18.12.2008. Sursa: DER