- sută
- SÚTĂ, sute, num. card., s.f. 1. num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci şi nouă şi o sută unu şi care se indică prin cifrele 100 şi C. ♢ loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporţional unei sume de o sută de lei sau unei cantităţi de o sută de unităţi. ♢ loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ♢ expr. Sute şi mii sau mii şi sute sau o sută şi-o mie sau sute (şi sute) de... = număr mare, nedeterminat. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. s.f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci şi nouă şi o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ♢ expr. Unde s-a dus mia, ducă-se şi suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă şi una mică. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98SÚTĂ s. (fam.) sutar. (Împrumută-mă cu o sută.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSÚTĂ s. v. secol, veac.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedóuă súte num.Trimis de siveco, 17.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficnóuă súte num.Trimis de siveco, 29.09.2008. Sursa: Dicţionar ortograficsútă s. f., pl. súteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşápte súte num.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşáse súte num.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrei sute num.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÚT//Ă1 sutăe num. card. 1) Nouăzeci plus zece. O sută de pagini. 2) cu valoare de num. ord. Al sutălea; a suta. /<sl. sutoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSÚT//Ă2 sutăe f. 1) Număr constând din o sută de unităţi. ♢ La sută raportat la o sumă de o sută de unităţi. sută la sută a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranţă. sutăe şi mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. sutoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsútă (-te), s.f. – Numărul care urmează după nouăzeci şi nouă. – Mr., megl. sută. sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭ › u este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 şi Skok, Slavia, IV, 132, şi i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o provenienţă persană a cuvîntului rom. şi nu sl. (G. Meyer, alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s.n. (sută, centenar; arg., bilet de o sută de lei); sutaş, s.m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s.f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).Trimis de blaurb, 14.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.