bilingv

BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1.Care utilizează în mod curent şi la fel de bine două limbi. 2. Scris în două limbi. – Din fr. billingue, lat. bilinguis.

Trimis de paula, 17.04.2008. Sursa: DEX '98



bilíngv adj. m., pl. bilíngvi; f. sg. bilíngvă, pl. bilíngve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BILÍNGV bilingvă (bilingvi, bilingve) 1) şi substantival (despre persoane) Care cunoaşte şi vorbeşte în mod curent două limbi. 2) Care este făcut în două limbi. Învăţământ bilingv. Dicţionar bilingv. 3) (despre medii sociale) Care are două limbi de comunicare; cu două limbi de comunicare. /<fr. bilingue

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BILÍNGV, -Ă adj. 1. Care vorbeşte în mod obişnuit două limbi. 2. Scris în două limbi. [< fr. bilingue, cf. lat. bis – de două ori, lingua – limbă].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN



BILÍNGV, -Ă adj. care vorbeşte două limbi. ♢ scris în două limbi. (< fr. bilingue, lat. bilinguis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN