sur

SUR, -Ă, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediară între alb şi negru sau care rezultă dintr-un amestec de alb şi negru; cenuşiu; (despre animale şi păsări) care are părul, lâna, penele de culoare cenuşie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu părul sur (1). ♦ Sură de stepă = rasă de taurine indigenă, de culoare cenuşie sau vânătă, care prezintă o mare rezistenţă şi pretenţii reduse de hrană. 2. (Despre cer, nori, văzduh) Lipsit de lumină, de strălucire; înceţoşat, tulbure; fig. posomorât, mohorât. 3. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. ♦ fig. (Rar) Bătrân, străvechi; îndepărtat. – Din bg., scr. sur.

Trimis de RACAI, 24.10.2007. Sursa: DEX '98



SUR adj. 1. v. cenuşiu. 2. întunecat, mohorât, sumbru, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă sur.) 3. v. cărunt. 4. vânăt. (Cal sur.) 5. înceţoşat, neclar, tulbure, (reg.) suriu. (Un văzduh sur.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SUR adj. v. străvechi.

Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Sinonime



pietroşél-sur s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



plóşniţă súră s. f. + adj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sur adj. m., pl. suri; f. sg. súră, pl. súre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUR¹ sură (suri , sure) 1) Care este de culoare intermediară între alb şi negru; de culoarea cenuşii; cenuşiu; gri. Costum sur. Pasăre sură. 2) (despre cer) Care este acoperit de nori; înnorat; noros. 3) (despre păr) Care este încărunţit; cărunt. 4) fig. (despre oameni) Care are fire albe în păr; cărunt. /<bulg., sb. sur

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUR² suri m. mai ales art. Cal cu părul de culoare cenuşie. /<bulg., sb. sur

Trimis de siveco, 13.12.2007. Sursa: NODEX



SUR- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "super", "supra", "peste", "deasupra", "în exces". [< fr. sur-].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUR- pref. "superior", "în exces", "neaşteptat". (< fr. sur-)

Trimis de raduborza, 19.02.2009. Sursa: MDN



sur (-ră), adj. Gri. sl., cf. bg., sb., cr. sur, rus. ser (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 380; Conev 97). După Tiktin, din lat. syrus "sirian", legat de it. soro, fr. saure; dar nu este sigur că cuvintele it. şi fr. au această origine şi nici nu se cunoaşte o culoare gri specifică Siriei. Der. suraia, s.f. (nume de vacă); suran, s.m. (nume de bou); suriu, adj. (gri, cenuşiu, încărunţit, înspicat); surchea, s.f. (nume de animal), din mag. szürke "gri" (Ruffini 101); suri, vb. (a colora în gri); surilă, s.m. (nume de bou); însuri, vb. (a încărunţi).

Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER