supraînălţare

SUPRAÎNĂLŢÁRE, supraînălţări, s.f. Amenajare a unei şosele sau a unei căi ferate astfel încât să se asigure în curbe stabilitatea vehiculelor prin compensarea forţei centrifuge care se exercită asupra acestora. [pr.: -pra-î-] – Supra- + înălţare.

Trimis de claudia, 18.04.2008. Sursa: DEX '98



supraînălţáre s. f. (sil. -pra-) → înălţare

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



SUPRAÎNĂLŢÁRE s.f. 1. Acţiunea de a supraînălţa şi rezultatul ei. ♦ Diferenţă de nivel între cele două margini ale unei şosele sau căi ferate în curbă pentru diminuarea sau anularea forţei centrifuge. 2. (constr.) Mărire a săgeţii unui arc de boltă prin aşezarea capetelor arcului deasupra nivelului zidurilor de sprijin. [< supraînălţa].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN