supranume

supranume
SUPRANÚME, supranume, s.n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanţă de altă persoană cu acelaşi nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom).
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUPRANÚME s. nume, poreclă, (livr.) cognomen, (franţuzism) sobrichet, (înv. şi reg.) sclitadă, (Olt., Munt. şi Transilv.) ponos, (înv.) porecli-tură. (I-a pus ca supranume ...)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

supranúme s. n. (sil. -pra-) → nume
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

SUPRANÚME supranume n. Nume adăugat la numele individual al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtând acelaşi nume. /supra- + nume
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUPRANÚME s.n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Poreclă. [pl. invar. / < supra- + nume, după fr. surnom].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUPRANÚME s. n. nume adăugat la numele propriu al unei persoane, în semn de cinste sau pentru a o deosebi de altă persoană cu acelaşi nume. ♢ poreclă. (după fr. surnom)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • supranúme — s. n.(sil. pra ),pl. supranúme …   Romanian orthography

  • poreclă — PORÉCLĂ, porecle, s.f. 1. Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activităţii sale. 2. (înv. şi reg.) Nume de familie. [var.:… …   Dicționar Român

  • supranumi — SUPRANUMÍ, supranumesc, vb. IV. tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. – Supra + numi (după fr. surnommer). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPRANUMÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a porecli, a spune, a zice …   Dicționar Român

  • cognomen — COGNÓMEN s. v. nume, poreclă, supranume. Trimis de siveco, 18.11.2008. Sursa: Sinonime  cognómen s. n., pl. cognómene Trimis de siveco, 21.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  COGNÓMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia …   Dicționar Român

  • agnomen — AGNÓMEN, agnomene, s.n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. Trimis de ana zecheru, 06.09.2002. Sursa: DEX 98  agnómen s. n., pl. agnómene Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • egipan — EGIPÁN s.m. Supranume dat zeului Pan şi satirilor, datorită presupusului lor picior de ţap. [< fr. aigipan, cf. gr. aix, aigos – ţap, Pan – zeu la greci]. Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN  EGIPÁN s. m. supranume dat zeului Pan şi …   Dicționar Român

  • nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl …   Dicționar Român

  • trismegist — TRISMEGÍST s.m. Supranume dat de greci lui Hermes, care însemna de trei ori mare . // adj. (Liv.) De trei ori mare. [< fr. trismégiste, gr. trismegistos]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  TRISMEGÍST I. s. m. supranume dat de… …   Dicționar Român

  • boteza — BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) supune botezului (1). 2. tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioşi şi casele lor. ♦ fig. (fam.) A uda, a stropi. ♢ expr. (fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte… …   Dicționar Român

  • campeador — CAMPEÁDOR s.n. Supranume dat în Spania Cidului. [pron. pe a . / < sp. campeador]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”