- superfiniţie
- SUPERFINÍŢIE s.f. Operaţie de netezire foarte fină a suprafeţelor unor obiecte metalice, efectuată prin mişcări încete, în linie dreaptă. – Din fr. superfinition.Trimis de claudia, 28.07.2004. Sursa: DEX '98SUPERFINÍŢIE s. (tehn.) vibronetezire.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesuperfiníţie s. f. (sil. -ţi-e), art. superfiníţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. superfiníţiei; pl. superfiníţii, art. superfiníţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUPERFINÍŢIE s.f. Superfinisare. [gen. -iei. / < fr. superfinition].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSUPERFINÍŢIE s. f. superfinisare. (< fr. superfinition)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.