- sumă
- SÚMĂ, sume, s.f. 1. Rezultatul operaţiei de adunare a unor numere, a unor cantităţi sau a unor lucruri de acelaşi fel; total. ♢ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui şir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantităţi de acelaşi fel, ţinând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. Cantitate de bani. ♢ expr. A-şi face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. Număr (mare); mulţime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÚMĂ s. 1. (mat.) total. (sumă unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o sumă de bani.) 3. cantitate. (sumă bunurilor acumulate.) 4. v. număr. 5. număr, (înv.) cislă. (sumă totală a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seamă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSÚMĂ s. v. conţinut, cuprins, sumar, tablă de materii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesúmă s. f., g.-d. art. súmei; pl. súmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÚM//Ă sumăe f. 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. sumă aritmetică. sumăa tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. sommeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSÚMĂ s. f. 1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulţi termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulţime. (< lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsúmă (-me), s.f. – 1. Cantitate, mulţime. – 2. Cantitate de bani. – 3. Rezultatul adunării. – var. înv. somă, şumă. lat. summa (Puşcariu 1691). Se consideră drept împrumut tîrziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existenţa alb. sumë (Philippide, II, 656), caracterul popular al der. sumedenie şi prezenţa lui somă din textele sec. XVI pledează în favoarea transmiterii directe din lat. Este sigură, pe de altă parte, că acest cuvînt a dispărut din uzul popular şi că azi circulă ca un cuvînt cult. var. somă nu paote fi it. somma, dacă se are în vedere datarea lui; şumă reprezintă pron. din mag. Der. sumuliţă (var. sumuşoară), s.f. (cantitate mică); sumenenie, s.f. (cantitate, mulţime, grămadă), cu un suf. rar, dar cf. prăpădenie (Şeineanu), fumedenie (Puşcariu, Conv. lit., XXXV, 821), rubedenie (Tiktin; după Petrovici, Dacor., VI, 338, în loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicaţie care apare ca insuficientă); sumar, s.n., după fr. sommaire; sumarisi, vb. (înv., a aduna); însuma, vb. (înv., a culege, a aduna; a totatiza; a încorpora).Trimis de blaurb, 10.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.