- sulă
- SÚLĂ, sule, s.f. 1. Unealtă (folosită de cizmari şi de cojocari) formată dintr-un ac lung şi gros de oţel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găureşte pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau aţa prin ele. 2. (reg.) Peşte mic cu corpul foarte subţire şi alungit (Syngnatus nigrolineatus). – lat. subula.Trimis de rain_drop, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SÚLĂ s. (iht.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreţ, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigro lineatus) (reg.) andrea.Trimis de siveco, 11.06.2006. Sursa: SinonimeSÚLĂ s. v. fusar, fusar mare, membru, penis, pietrar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesúlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÚL//Ă sulăe f. Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung şi gros, fixat într-un mâner. ♢ A pune (sau a băga) cuiva sulăa în coaste (sau în coastă) a forţa pe cineva să facă un lucru. /<lat. subulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsúlă (-le), s.f. – 1. Dorn, priboi. – 2. (înv.) Lance. – 3. Organ genital masculin. – Mr., megl. sulă, istr. sule. lat. sūbŭla (Cipariu, gram., 95; Cihac, I, 265; Puşcariu 1689; REW 8403), cf. logud. sula, it. suggia, friul. suble, gal. solla, ngr. σοῦβλα "vătrai"; în celelalte cazuri ar urma să ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în loc de pulă. Der. sulac, s.n. (arg., penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac, suvac), s.m. (dorn; vargă), în Trans. şi Mold., contaminat cu rut. suvac "par" (Candrea; după Philippide, Principii, 149, suvac ar fi ngr. σουβλάϰι "vătrai"); sulac (var. sulă, suloi, sulinar), s.m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită formei sale lunguieţe (după Candrea în legătură cu rut. sulá "şalău", sb. sulac "grindel"); sular, s.m. (peşte, Aspro streber), cf. celălalt nume al său fusar; sulhar (var. sulhariu), s.m. (Trans., Mold., băţ, buştean); sulastru, s.m. (grindel, Lota vulgaris); sulatic (var. suletic), adj. (subţire, lunguieţ); sulea, s.m. (nimeni); sulednic, adj. (ascuţit, se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt, delicat), a cărui der. este puţin clară (der. din lat. *sublicĭdus, de la sublicĭus "de băţ" propus de Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 618, Puşcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la suletic, sulednic, prin intermediul unei forme *sulejnic şi prin asociaţie cu deget; suli, vb. (a coase prost, a însăila).Trimis de blaurb, 09.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
