suliţar

suliţar: SULIŢÁR, suliţari, s.m. Suliţaş. – Suliţă + suf. -ar.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SULIŢÁR s. v. lăncier, suliţaş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

suliţár s. m., pl. suliţári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

suliţár, suliţári, s.m. (înv.) 1. ostaş în vechea organizare a armatei, care purta suliţă; lăncier, suliţaş, fuştaş. 2. meşter care făcea sau vindea suliţe. 3. (reg.) pasăre acvatică migratoare, asemănătoare cu raţa domestică, vânată pentru carnea ei gustoasă.

Trimis de blaurb, 29.01.2007. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

suliţaş — SULIŢÁŞ, suliţaşi, s.m. Ostaş, în vechea orgnizare a armatei, care purta suliţă; suliţar, lăncier. – Suliţă + suf. aş. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SULIŢÁŞ s. (ist., mil.) lăncier, (înv.) fustaş, suliţar. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
suliţă — SÚLIŢĂ, suliţe, s.f. 1. Armă de atac formată dintr o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuţit, folosită mai ales în antichitate şi în evul mediu; lance. ♦ fig. Înţepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias