- sulf
- SULF s.n. Metaloid de culoare gălbuie, cu miros neplăcut, care se găseşte în natură în stare nativă sau în combinaţii, întrebuinţat mai ales în tehnică şi în medicină; pucioasă. ♢ Floare de sulf = sulf sub formă de pulbere fină. – Din lat. sulphur.Trimis de rain_drop, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SULF s. (chim.) 1. pucioasă, (Olt. şi Transilv.) ţâmpor. 2. sulf volatil = anhidridă sulfuroasă, bioxid de sulf.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSULF s. v. acord, aranjament, combinaţie, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, pact, tranzacţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesulf s. n., simb. STrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSULF n. Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuinţat, mai ales în tehnică şi medicină; pucioasă. /<fr. sulf, lat. sulphurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSULF s.n. Metaloid de culoare galbenă-deschisă, cu miros neplăcut, foarte răspândit în natură; (pop.) pucioasă. [cf. lat. sulfur, fr. soufre].Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DNSULF1 s. n. metaloid galben-deschis, cu miros neplăcut: pucioasă. (< fr. sulf)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSULF2(O)- elem. "sulf". (< fr. sulf/o/-, cf. lat. sulfur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsulf s.n. – Pucioasă. lat. sulphur, it. zolfo (sec. XIX), v. sulfină. Der. din vocabularul chimiei, din fr. sulfat, sulfură etc.Trimis de blaurb, 09.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.