bielorus

BIELORÚS, -Ă, bieloruşi, -se, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. adj. Care aparţine Bielorusiei, sau populaţiei ei, privitor la Bielorusia sau la populaţia ei. – Din rus. belorus.

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



bielorús s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bielorúşi; f. sg. bielorúsă, g.-d. art. bielorúsei, pl. bielorúse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BIELORÚ//S¹ bielorussă (bielorusşi, bielorusse) Care aparţine Bielorusiei sau populaţiei ei. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BIELORÚ//S² bielorussă (bielorusşi, bielorusse) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bielorusiei sau este originară din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



!belarús/bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúşi/bielorúşi; adj. f., s. f. belarúsă/bielorúsă

Trimis de Laura-ana, 13.07.2007. Sursa: DOOM 2



BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ♢ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruşi. (< rus. belorus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN