- subţiime
- SUBŢIÍME s.f. (Rar) Însuşirea de a fi subţire, fin, ales, cultivat; subtilitate, fineţe. – Din subţia + suf. -ime.Trimis de gall, 07.10.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
subţietate — SUBŢIETÁTE s. v. subţirime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime subţietáte, subţietăţi, s.f. (înv.) 1. subţirime. 2. calitatea de a avea grăsime mică, de a fi fin, delicat, slab; parte a corpului care are această calitate. 3. (fig.)… … Dicționar Român
subţiritate — subţiritáte, subţirităţi, s.f. (înv.) 1. subţirime, subţirenie, subţietate. 2. supleţe, subţiime. 3. fineţe, distincţie,rafinament, subţietate. Trimis de blaurb, 25.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român