- substrat
- SUBSTRÁT, substraturi, s.n. 1. (fil.) Bază materială a diferitelor proprietăţi ale unui obiect; bază materială unităţii, a omogenităţii diferitelor obiecte; p. ext. conţinut. 2. Strat peste care s-a aşezat alt strat. ♦ (Cu sens colectiv) Elemente pătrunse într-o limbă din limba populaţiei autohtone care a adoptat-o, părăsindu-şi limba proprie în urma unei cuceriri, a unei migraţiuni sau a unei colonizări. 3. Substanţă chimică asupra căreia acţionează un ferment. 4. fig. Motiv, cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acţiuni, a unei întâmplări, a unei porniri etc. – Din fr. substrat, lat. substratum.Trimis de RACAI, 04.03.2008. Sursa: DEX '98SUBSTRÁT s. 1. bază. (substratul popular al baladei.) 2. (lingv.) element autohton. (substrat din lexicul limbii române.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesubstrát s. n., pl. substráturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUBSTRÁT substraturi n. 1) Strat peste care se află alt strat. 2) filoz. Bază materială a unor fenomene sau stări, care există independent de calităţile lor şi constituie esenţa lor. 3) lingv. Ansamblu de elemente păstrate într-o limbă din limba populaţiei autohtone de altă dată. 4) fig. Suport adevărat, dar ascuns, al unei acţiuni; cauză. [Sil. sub-strat] /<fr. substrat, lat. substratumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUBSTRÁT s.n. 1. Baza materială a diferitelor proprietăţi ale unui obiect. ♦ Conţinut. 2. Strat peste care s-a aşezat un alt strat. ♦ (lingv.) Elemente pătrunse într-o limbă din limba unei populaţii mai vechi, dispărută în urma unei cuceriri, unei colonizări etc. 3. Substanţă chimică asupra căreia acţionează o enzimă. 4. (fig.) Cauză adevărată (dar ascunsă) a unei acţiuni etc. [pl. -turi, -te. / < fr., lat. substratum].Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DNSUBSTRÁT s. n. 1. baza materială a diferitelor proprietăţi ale unui obiect; (p. ext.) conţinut. (fig.) cauză adevărată, dar ascunsă, a unei acţiuni etc. 2. strat peste care s-a aşezat un alt strat. ♢ suport de care este fixată o plantă sau un animal sedentar etc. 3. totalitatea elementelor lingvistice pătrunse într-o limbă nouă din limba unei populaţii mai vechi, dispărut în urma unei cuceriri, a unei migraţii sau a unei colonizări. 4. substanţă chimică asupra căreia acţionează o enzimă. (< fr. substrat, lat. substratum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.