- substantiva
- SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. tranz. A întrebuinţa în funcţie de substantiv o parte de vorbire care aparţine altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ refl. (Despre părţi de vorbire care aparţin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – fr. substantiver.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMSUBSTANTIVÁ vb. (gram.) a (se) substantiviza.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesubstantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. şi pl. substantiveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUBSTANTIV//Á substantivaéz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SUBSTANTIV//Á pers. 3 se substantivaeáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiverTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcţie de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [cf. fr. substantiver].Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DNSUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.