stăvilitor

stăvilitor
stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face înceteze sau atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie se producă, evolueze.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Share the article and excerpts

Direct link
https://romanian.en-academic.com/105755/st%C4%83vilitor Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”