- stupă
- STÚPĂ1 s.f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinţii daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlţi de cânepă sau de bumbac cu care se curăţă uneltele, maşinile etc. ♦ Dop de câlţi, de cârpe sau de hârtie care se pune în puşcă sau în cartuş deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – lat. stuppa.Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98STÚPĂ2, stupe, s.f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. – Din fr. stupa.Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98STÚPĂ s. v. buraj, burare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestúpă (câlţi, monument indian) s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÚPĂ f. 1) Cânepă rămasă între dinţii daracului după scoaterea fuiorului; câlţi. 2) Dop de câlţi sau de hârtie care se bagă în armă sau în cartuş deasupra alicelor. 3) Pămătuf de câlţi folosit pentru şters (unelte, maşini etc.). /<lat. stuppaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenuşa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTÚPĂ s. f. monument funerar hindus în care se păstrează cenuşa sau relicvele unei căpetenii budiste. (< fr. stupa)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstúpă (-pe), s.f. – Cîlţi, canură. lat. stuppa (Puşcariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.Trimis de blaurb, 04.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.