biblie

BÍBLIE, biblii, s.f. Carte sacră a mozaismului şi a creştinismului, alcătuită din Vechiul Testament şi din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creştini. ♦ fig. Carte voluminoasă. ♦ fig. Carte fundamentală a unei literaturi, a unei ştiinţe. – Din lat. biblia.

Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BÍBLIE s. (bis.) scriptură, sfânta scriptură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bíblie s. f. (sil. -bli-e), art. bíblia (sil. -bli-a), g.-d. art. bíbliei; pl. bíblii, art. bíbliile (sil. -bli-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BÍBLI//E bibliei f. 1) Scriere bisericească care cuprinde Vechiul şi Noul Testament; Sfânta Scriptură. 2) fig. Carte voluminoasă. 3) fig. Carte fundamentală (a unei literaturi, ştiinţe, organizaţii etc.). [art. biblia; G.-D. bibliei; Sil. -li-e] /<lat. biblia

Trimis de siveco, 11.03.2008. Sursa: NODEX



bíblie (bíblii), s.f. – Biblia. lat. med. biblia, din gr. βιβλία (sec. XVII). – Der. biblic, adj. (biblic). Toate cuvintele compuse modern cu acest cuvînt provin direct din fr.: bibliofil, bibliofilie, bibliograf, bibliografie, bibliotecă, bibliotecar, biblioteconomie etc.

Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa: DER



!Bíblie (cartea de bază a creştinismului) (Bi-bli-e) s. propriu f., art. Bíblia, g.-d., art. Bíbliei

Trimis de Laura-ana, 17.07.2007. Sursa: DOOM 2