străntuneca

străntuneca
străntunecá, pers. 3 sg. străntúnecă, vb. I refl. (înv.) a se întuneca foarte tare.
Trimis de blaurb, 19.01.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”