- strună
- STRÚNĂ, strune, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale şi produce, prin vibrare, sunete; coardă. ♢ expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia, favoarea; a linguşi pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice şi răsucite, destinată să ţină întinsă pânza ferăstrăului. ♢ expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului şi se prinde de cele două capete ale zăbalei. ♢ expr. A ţine (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ţine din scurt (pe cineva). 4. Compus : struna-cocoşului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale şi flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98STRÚNĂ s. 1. v. coardă. 2. (tehn.) coardă, sfoară. (strună ferăstrăului.) 3. v. cordar. 4. zăbăluţă. (strună la zăbala căpăstrului.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTRÚNĂ s. v. coardă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrúnă s. f., g.-d. art. strúnei; pl. strúneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRÚN//Ă strunăe f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilaţii acustice; coardă. ♢ A zice din strună a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în strună (sau în strunăa cuiva) a susţine pe cineva în acţiunile lui; a ţine hangul. A o întoarce pe altă strună a) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-şi schimba părerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) strună treaba (sau lucrurile) se desfăşoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului. ♢ A ţine pe cineva în strună a înfrâna pornirile cuiva; a ţine din scurt pe cineva. /<sl. strunaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstrúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panariţiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARstrúnă (-ne), s.f. – 1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluţă. – 3. Flictenă. sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s.f. (pană, strunire).Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.