bi

BI- Element de compunere însemnând "de două ori", "dublu", care serveşte la formarea de adjective şi substantive. – Din fr. bi-

Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98



BI- Element prim de compunere savantă care are semnificaţia "de două ori", "dublu". [var. bis- / cf. fr., it. bi- < lat. bis – de două ori].

Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN



bi- Prefix de origine neol., care indică în principiu reduplicarea ideii exprimate în continuare. În practică, însoţeşte adesea cuvinte care, ele singure, nu sunt folosite în rom.: bicolor, bilinguu, biman, bimestru, etc. faţă de formaţiile pe baza cuvintelor care au şi uz independent: bilateral, bimensual, bioxid, etc. lat. bis mai ales prin intermediul fr. bi-.

Trimis de blaurb, 26.08.2006. Sursa: DER



BI-/BIS- elem. "doi", "de două ori", "dublu". (< fr. bi-, bis-, cf. lat. bis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN