- structuralism
- STRUCTURALÍSM s.n. Teorie lingvistică contemporană care susţine că limba este un sistem autonom, că alcătuieşte o structură în care diversele părţi se află în relaţii şi se condiţionează reciproc. ♦ p. gener. Teorie şi metodă aplicată în domeniul unor ştiinţe umaniste, care îşi propun să descopere şi să descrie sistemele de relaţii din ştiinţa dată. – Din fr. structuralisme.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98structuralísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRUCTURALÍSM n. Orientare teoretică şi metodologică în ştiinţele contemporane care studiază structura, funcţiile şi sistemele de relaţii ce caracterizează obiectele şi procesele. /<fr. structuralismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRUCTURALÍSM s.n. 1. Termen care desemnează o categorie de orientări şi tendinţe metodologice şi epistemologice actuale, constând în a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse şi transformate prin anumite procedee operaţionale. ♦ Curent în lingvistica contemporană care susţine principiul unităţii interne a structurii limbii şi priveşte limba ca pe un sistem de relaţii fonetice şi gramaticale care se condiţionează reciproc, dar o studiază independent de istoria poporului. 2. (Rar) Gestaltism. [< fr. structuralisme].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSTRUCTURALÍSM s. n. 1. denumire generică, diverse orientări metodologice şi epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse şi transformate prin anumite procedee operaţionale. 2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor şi istoria societăţii, privind-o ca pe un sistem unitar de relaţii (fonetice şi gramaticale) se ce condiţionează reciproc. 3. gestaltism. (< fr. structuralisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.