stronţiu

stronţiu
STRÓNŢIU s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

strónţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. strónţiul; simb. Sr
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÓNŢIU n. Metal, alb-argintiu, ai cărui compuşi au diferite întrebuinţări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). /<fr. strontium, germ. Strontium
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STRÓNŢIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găseşte în natură sub formă de celestină şi stronţianit. [pron. -ţiu. / < fr. strontium].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DN

STRÓNŢIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină şi stronţianit. (< fr. strontium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • strónţiu — s. n. [ ţiu pron. ţìu], art. strónţiul; simb. Sr …   Romanian orthography

  • celestină — CELESTÍNĂ s.f. Sulfat de stronţiu natural, sticlos transparent, incolor sau uşor colorat, întrebuinţat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronţiu. – Din fr. célestine. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  celestínă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • stronţianit — STRONŢIANÍT s.n. Carbonat natural de stronţiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obţine stronţiana. [pr.: ţi a ] – Din fr. strontianite. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • stronţiană — STRONŢIÁNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de stronţiu, folosit la rafinarea zahărului, la fabricarea sărurilor de stronţiu etc. [pr.: ţi a ] – Din fr. strontiane. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  stronţiánă s. f. (sil. ţi a ), g. d.… …   Dicționar Român

  • zeolit — ZEOLÍT, zeoliţi, s.m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicaţi naturali, hidrataţi de calciu, sodiu, potasiu, bariu şi stronţiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a şi pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”